Diplomație de gât cu interlopii Securității

Deși a trecut mai bine de un sfert de secol de la instaurarea democrației dâmbovițene, timp în care România a devenit parte a organizațiilor euroatlantice, politica "lucrului bine făcut" aduce în diplomație o gloată de personaje dubioase, compromise și șantajabile, trimise sub semnătaura președintelui Klaus Iohannis la post în ambasadele lumii.

Rușinos dar adevărat, Ministerul Afacerilor Externe i-a băgat sub nas președintelui o listă cu agreații SIE al căror pedigri diplomatic este îndoielnic sau lipsește cu desăvârșire. Recent, George Cristian Maior, Emil Hurezeanu și Adrian Cioroianu au fost numiți ambasadori ai României în ciuda faptlui că biografiile pătate nu îi califică pentru astfel de demnități. Numirea istoricului Cioroianu în postul de ambasador, "Delegat permanent pe lângă UNESCO" a pus capăt carierei sale fulminante la TVR, unde ne îndesa pe gât făcăturile Securității cu forcepsul abonamentului obligatoriu.

Prestațiile jalnice din poziția de ministru de externe (în perioada 2007-2008) sunt de notorietate, fiind îndepărtat din minister după numai un an de activitate. Ne vom rezuma doar la episodul vizitei de la Roma, în cursul anului 2007, când în calitate de ministru de externe Adrian Cioroianu se bătea pe burtă cu interlopul Costică Argint, căutat pentru diverse infracțiuni de Interpol. Ce nu s-a spus despre Argint ? Că era preluat de la serviciile secrete comuniste. În ce context ?

Vizita de lucru de la Roma din 7 noiembrie 2007, alături de premierul Călin Popescu Tăriceanu, a fost de pomină și a avut darul să-i aprindă paie în cap ministrului de externe Adrian Cioroianu. În ciuda faptului că protecția demnitarilor trebuia asigurată de departamentul specializat din cadrul Serviciului de Informații Externe, la colaborare cu alte instituții de resort românești și italiene, un infractor periculos reușea să pătrundă în apropierea politicienilor noștri, ba chiar să-i îmbrățișeze.

Presa a suprins imagini concludente din timpul întâlnirii delegaţiei conduse de premierul Tăriceanu cu reprezentanţii comunităţilor româneşti din Italia. În prim-plan, în spatele premierului român, din neant a apărut interlopul Costică Argint care spune: "Să-l salut pe domnul ministru". Cioroianu îi răspunde cu bucurie : "Să trăiască domnu' Argint", dialog după care, cei doi se îmbrăţişează ca niște vechi prieteni.

Argint anexat la dosarul Carlos Șacalul

Cine este responsabil de compromiterea demnitarilor români, dar mai ales cum sunt aleși și promovați paznicii democrației (SRI, SIE, SPP, DIPI și alte servicii ) sunt numai două din numeroasele întrebări iscate de episodul de la Roma. Gelu Oltean era un băiat cu ochi albaștri, sub a cărui coordonare ( pe când funcționa ca atașat al Ministerului de Interne pe lângă Ambasada României de la Roma în 2007) s-a remarcat Costică Argint. Vrânceanul, urmărit internațional pentru diverse infracțiuni, reușea să-i compromită dintr-un foc pe premierul Călin Popescu Tăriceanu și pe ministrul de externe Adrian Cioroianu.

Surse din diaspora afirmă că, la umbra statutului de refugiat politic, Argint s-a plimbat prin toată Europa, ba chiar în unele țări arabe, trimis cu "trebi" de serviciile noastre secrete. Demn de remarcat faptul că, încă din 1976, Argint apărea în evidența UM 625/RP - Direcția a III-a a Securității și pomenit în rapoartele referitoare la celebrul terorist Carlos Șacalul. Departamentul de protecție internă de la MAE și cel de la SIE nu l-au informat pe Adrian Cioroianu despre statutul interlopului ? Să fie vorba despre prostie, incompetență sau rea voință ?

MINISTERUL DE INTERNE Strict Secret
U.M. 0625/R.P. ex. nr. 2
11. K.I.
20.II.1976

RAPORT
În seara zilei de 19.02.1976 în jurul orei 24,00 sursa "Mihai Dumitru" recepţioner la hotel "Tranzit" a semnalat că la acest hotel s-a prezentat cetăţeanul "JEAN BENGBA" angajat la ambasada Africii Centrale, împreună cu un alt individ care nu avea nici un act asupra lui, rugînd pe recepţioner să-l cazeze în hotel pe numele său, deoarece acest cetăţean are paşaportul reţinut la ambasadă.

Întrucît semnalmentele individului fără acte corespundeau în parte cu cele ale lui "CARLOS", conform instructajului făcut, sursa l-a cazat, anunţîndu-ne imediat acest fapt. S-a trecut la supravegherea operativă a celui semnalat iar a doua zi la ora 5 dimineaţa, sub acoperirea unui control a organelor de miliţie, s-au luat măsuri de identificare a cetăţeanului, stabilindu-se că se numeşte Argint Costică, fiul lui Vasile şi Elena, născut la 20.04.1956 în Focşani, domiciliat în Focşani str. Bucureşti Bl.G-1, ap. 16. de profesie electrician auto la I.J.C.M. Vrancea.

Despre "JEAN BENGBA" declară că l-a cunoscut în luna august 1975 cu ocazia unei petreceri organizate de cumnata sa Mercan Georgeta la domiciliul său din oraşul Focşani. Cetăţeanul centrafrican s-a prezentat ca fiind diplomat şi susţinînd că se numeşte John Plyson. Miliţia municipiului Focşani a luat măsura sanţionării lui Argint Costică cu suma de 5.000 lei pentru găzduirea ilegală a unor cetăţeni străini.

Datorită faptului că tribunalul municipiului Focşani nu i-a admis contestaţia, Argint Costică a venit în Bucureşti, s-a întîlnit cu JEAN BENGBA, rugîndu-l să intervină la Ministerul de Interne în calitatea sa de diplomat, pentru a i se anula această amendă. Neavînd actele la el, Argint Costică a convenit cu cetăţeanul centrafrican ca acesta să-l prezinte la hotel drept cetăţean străin, al cărui paşaport este reţinut la ambasadă.

- S-au efectuat fotografii şi comparaţii criminalistice cu fotografiile lui CARLOS, rezultat fiind negativ.
- S-a luat legătura telefonic cu serviciul de linie din Direcţia a III-a, semnalîndu-se cele constatate.
- "JEAN BENGBA"- şofer la ambasada Republicii centrafricane, necunoscut în evidenţele noastre;
- Argint Costică, necunoscut în evidenţele noastre;
Propun ca prezentul material să fie anexat la dosarul "CARLOS".

Lt. maj. Kilin Ion
Consulul țiganilor

Pe scurt, în 2007, aflând de vizita demnitarilor Tăriceanu și Cioroianu la Roma, Argint hotărâse în semn de protest, să le ia la țintă scăfârliile durdulii. Cu gogonele. Cum-necum, Gelu Oltean află de intențiile războinice ale vrânceanului și, dimineața pe răcoare, cu puțin timp înainte de sosirea demnitarilor români, atașatul MI face o vizită la domiciliul infractorului neprins. Era vorba despre un troc, Argint urmând să participe la vizită în calitate de invitat, în acest fel oferindui-se ocazia de a-i strânge de beregăți pe înalții demnitari. După compromiterea cuplului Tăriceanu-Cioroianu, cei doi au beneficiat de promovări multiple, Costică Argint ajungând un fel de consul onorific al țiganilor la Roma, iar Gelu Oltean șeful Direcției Generale de Informații și Protecție Internă ( DIPI de astăzi) cu rang de secretar de stat.

Ca urmare a operațiunii "Roma 2007", Costică Argint a ajuns celebru. Fost sportiv de performanţă în Focşani, cunoscut interlop şi preşedinte al Asociaţiei refugiaţilor politic români şi ţigani din Roma, Argint avea probleme cu legea încă din 1974, făcând comerţ cu blugi şi aur cumpărate de la Timişoara sau de la Arad. După Revoluţie, Costică Argint a fost acuzat de furt la Hotelul Decebal din Bacău. În 1995, vrânceanul a fost arestat patru luni pentru că "şi-a ajutat un nepot să-şi recupereze paguba, cu vorbă bună şi fără răpire".

După un alt scandal la Găgeşti, în '97, lăsat cu procese, Argint a cerut azil politic la Londra, de unde a plecat „din cauza vremii". În ianuarie 1999, a depus cerere de azil politic în Italia, apoi a deschis împreună cu doi italieni o societate CARDO SRL. Patru ani mai târziu, focşăneanul a fost arestat în vederea extrădării datorită dosarului Găgeşti, eliberat şi rearestat. Pe 13 aprilie 2010, autorităţile italiene au anunţat extrădarea infractorului ce trebuia să ispăşească o pedeapsă de 3 ani şi şase luni în România.

Autorul materialului de față l-a întâlnit pe Argint în decembrie 2012, la marginea Romei, când interlopul era în domiciliar, adică cercetat în arest la domiciliu de autoritățile italiene. Din surse apropiate lui Costică Argint, am aflat că interlopul este un fel de consul neoficial al țiganilor din Roma, jucând în același timp și rolul de bulibașă. Este căsătorit, băiatul său fiind specialist în arte marțiale. Românii stabiți în capitala Italiei spun că Argint controlează câteva piețe și discoteci frecventate de conaționali.

„Calcă MAE în picioare!"

Semnatar al Punctului 8 de la Timișoara, Adrian Cioroianu era în aprilie 2007, un element promițător la conducerea unui minister de externe paralizat de veninul Securității întruchipată după 1989 de SIE. Istoricul, membru de vază al unui partid istoric debuta ca un adevărat reformator al diplomației românești. Prin publicarea unei adrese de e-mail destinată publicului larg, Cioroianu părea dornic de a lua pulsul societății, primind mesaje de la opinia publică.

Jurnaliștii au profitat de scurta deschidere oferită de noul ministru, trimițându-i acestuia date concrete și biografii ale securiștilor ceaușiști care parazitau ministerul din vremuri imemoriabile. Sub ochiul atent al conducerii SIE (generalii Silviu Predoiu și Vasilică Șarcă), reformatorul și-a închis urgent căsuța poștală și nu a mai răspuns vreunui mesaj din afara ministerului.

Deşi a fost informat în detaliu despre gloata de securişti din subordine, primind liste întregi cu nume, biografii, date şi activităţi ilegale în care erau implicaţi ofiţerii sub acoperire diplomatică, Cioroianu a mers cu ei în barcă. Ar putea fi considerată o simplă coincidență, dar autorul acestui articol a avut o experiență cel puțin interesantă cu reformatorul MAE.

S-a întâmplat în august 2007, în sala „Gafencu", spaţiul destinat conferinţelor şi briefingurilor MAE. Ministrul Cioroianu, cu notele scrise de secretarii de stat SIE în mână, încerca din răsputeri să-i scoată basma curată pe ofiţerii de linie de la Ambasada Română din Chişinău, capii traficului cu vize Schengen. Stăteam în primul rând, alături de jurnalistul Doru Braia.

I-am cerut fostului ministru casetele cu înregistrări video despre şpagă contra vize, pe care MAE le primise de la serviciile secrete moldovenești. Aveam informaţii că pe casete nu apărea în niciun fel pensionarul (ţap ispăşitor) Alexandru Rus (poreclit Ardei Umplut în minister), ci un ofiţer mult mai tânăr și mai viril Ionuţ Dicu.

Fostul ministru a evitat întrebările incomode. De când fusese numit la externe, Adrian Cioroianu, unul dintre semnatarii proiectului de lege a lustraţiei (alături de informatoarea Securității comuniste Mona Muscă), trecuse în barca SIE. Ca prin minune, demnitarul a uitat de lustraţie şi de punctul 8 de la Timişoara. S-a transformat în protectorul securiştilor şi al damelor de moravuri uşoare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Mai precis, a apărat-o cu multă demnitate pe sex-ambasadoarea Manuela Vulpe, actuală Breazu - Ambasador Extraordinar și Plenitpotențiar al României în Irlanda. Corespondenţa acesteia, publicată pe larg în presă, dovedea fără doar şi poate cum dama făcea trafic de influenţă, folosindu-se de favoruri sexuale. Mesajele acesteia făceau referire la momente plăcute petrecute cu o serie de înalţi demnitari români şi străini, de la ambasadorul Theodor Baconsky, la Dorin Marian, şeful de cabinet al premierului Tăriceanu în acea vreme.

După conferinţă, în holul mare al instituţiei, ministrul Cioroianu m-a lăsat cu mâna întinsă. O strângere de mână însemna prea mult pentru el.
„Fotografiaţi-l pe domnul Ohanesian. Calcă MAE în picioare!", le-a spus Cioroianu jurnaliștilor prezenți. Nu greşise prea tare, într-adevăr, stema Ministerului Afacerilor Externe era chiar sub picioarele mele. Mai jos puteți vedea raportul "Strict Secret" al Direcției a III-a a Securității, referitoare la Costică Argint, documente despre care faimosul istoric Adrian Cioroianu nu le va vorbi niciodată studenților săi. Așa se scrie adevărata istorie, domnule ambasador !

Eduard Ovidiu Ohanesian